Mecanismele de apărare sunt comportamente pe care oamenii le folosesc pentru a se separa de evenimente, acțiuni sau gânduri neplăcute. Aceste strategii psihologice pot ajuta oamenii să se distanțeze de amenințări sau sentimente nedorite, cum ar fi vinovăția sau rușinea.
Ideea mecanismelor de apărare provine din teoria psihanalitică, o perspectivă psihologică a personalității care vede personalitatea ca interacțiunea dintre trei componente: id, ego și super ego.
Propusă prima dată de Sigmund Freud, această teorie a evoluat de-a lungul timpului și susține că comportamentele, cum ar fi mecanismele de apărare, nu se află sub controlul conștient al unei persoane. De fapt, majoritatea oamenilor le fac fără să realizeze strategia pe care o folosesc.
Top 10 cele mai frecvente mecanisme de apărare
Zeci de mecanisme de apărare diferite au fost identificate. Unele sunt utilizate mai frecvent decât altele.
În cele mai multe cazuri, aceste răspunsuri psihologice nu se află sub controlul conștient al unei persoane. Asta înseamnă că nu decideți ce faceți atunci când o faceți. Iată câteva mecanisme comune de apărare:
1. Negare
Negarea este unul dintre cele mai frecvente mecanisme de apărare. Apare atunci când refuzați să acceptați realitatea sau faptele. Vă blocați evenimentele sau circumstanțele externe din minte, astfel încât să nu aveți de a face cu impactul emoțional. Cu alte cuvinte, evitați sentimentele sau evenimentele dureroase.
Acest mecanism de apărare este și unul dintre cele mai cunoscute. Expresia „Sunt în negare” se înțelege în mod obișnuit că înseamnă că o persoană evită realitatea, în ciuda a ceea ce poate fi evident pentru oamenii din jurul lor.
2. Reprimarea
Gândurile nefavorabile, amintirile dureroase sau credințele iraționale vă pot supăra. În loc să le înfruntați, este posibil să alegeți inconștient să le ascundeți în speranța de a uita de ele în întregime.
Asta nu înseamnă însă că amintirile dispar în întregime. Acestea pot influența comportamentele și pot afecta relațiile viitoare. Este posibil să nu vă dați seama de impactul pe care acest mecanism de apărare îl are.
3. Proiecția
Unele gânduri sau sentimente pe care le aveți despre o altă persoană vă pot face inconfortabil. Dacă proiectați acele sentimente pe alte persoane, puteți să aveți față de acestea idei greșite.
De exemplu, este posibil să nu vă placă noul dumneavoastră coleg de muncă, dar în loc să acceptați asta, alegi să-ți spui că lui nu îi place de dumneavoastră. Vedeți în acțiunile lui lucrurile pe care doriți să le puteți face sau să le spuneți.
4. Deplasarea
Direcționați emoții puternice și frustrări către o persoană sau obiect care nu este o amenințate pentru dumneavoastră. Aceasta vă permite să satisfaceți un impuls de reacție, dar nu riscați consecințe semnificative.
Un bun exemplu al acestui mecanism de apărare este când vă enervați pe șeful dumneavoastră la serviciu, dar apoi vă certați copilul sau soțul tău. Niciunul dintre acești oameni nu este ținta emoțiilor dumneavoastre puternice, dar reacția la ele este probabil mai puțin problematică decât reacția șefului.
5. Regresie
Unele persoane care se simt amenințate sau anxioase ”se pot intoarce” inconștient într-o etapă anterioară de dezvoltare.
Acest tip de mecanism de apărare poate fi cel mai evident la copii. Dacă se confruntă cu traume sau pierderi, pot acționa brusc ca și când ar fi din nou mai mici. Pot începe să ude patul sau să-și sugă degetul mare.
De asemenea, adulții pot regresa. Adulții care se luptă să facă față evenimentelor sau comportamentelor se pot întoarce la somn cu un animal de pluș, pot începe să mănânce alimente excesive pe care le consideră reconfortante pentru că le aduc aminte de perioada copilăriei. De asemenea, pot evita activitățile cotidiene, deoarece se simt copleșitoare.
6. Raționalizarea
Unii oameni pot încerca să explice comportamente nedorite cu propriul set de „fapte”. Acest lucru vă permite să vă simțiți confortabil cu alegerea pe care ați făcut-o, chiar dacă știți la un alt nivel, nu este corect.
De exemplu, dacă o persoană este respinsă la un interviu, apoi spune că oricum nu și-ar fi dorit acel job pentru că ar fi fost prost plătit.
7. Sublimarea
Acest tip de mecanism de apărare este considerat o strategie pozitivă. Acest lucru se datorează faptului că persoanele care se bazează pe acesta aleg să redirecționeze emoții sau sentimente puternice către un obiect sau activitate adecvată și sigură.
De exemplu un șef poate fi nervos pe agajații săi dar în loc sa îi certe sau să-i concedieze, alege să-și canalizezi frustrarea în sport. Ați putea, de asemenea, să canalizați sau să redirecționați sentimentele către muzică sau artă.
8. Formarea reacției
Oamenii care folosesc acest mecanism de apărare recunosc modul în care se simt, dar aleg să se comporte în mod opus instinctelor lor.
O persoană care reacționează în acest fel, de exemplu, poate simți că nu ar trebui să exprime emoții negative, cum ar fi furia sau frustrarea. Ei aleg să reacționeze într-un mod excesiv de pozitiv.
9. Compartimentarea
Separarea vieții dvs. în sectoare independente poate părea o modalitate de a proteja multe elemente ale acesteia.
De exemplu, atunci când alegeți să nu discutați probleme legate de viața personală la locul de muncă, blocați sau compartimentați acel element din viața voastră. Acest lucru vă permite să continuați fără a face față anxietăților sau provocărilor în timp ce vă aflați în acea setare sau mentalitate.
10. Intelectualizarea
Când veți întâmpina o situație încercătoare, puteți alege să eliminați toate emoțiile din răspunsurile dumneavoastră și să vă concentrați, în schimb, pe fapte cantitative. Este posibil să vedeți această strategie în uz atunci când o persoană care a fost concediată alege să își petreacă zilele creând strategii cu oportunități de angajare.
Comentarii recente